Decluttering sau cum sa scapi de lucrurile care iti apasa viata – Partea I

In lumea anglofona, “declutter” inseamna sa inlaturi obiectele care nu iti sunt necesare dintr-un spatiu (de obicei dezordonat sau ultraaglomerat). In romana, eu nu am reusit sa gasesc o traducere care sa ma multumeasca, oare de ce? Oare romanii nu acumuleaza obiecte inutile de care nu mai scapa nici mostenitorii lor? Sau la noi, dupa zeci de ani de comunism, s-a incetatenit ideea ca nimic nu se arunca, nimic nu se da, ca nu se stie niciodata cand avem nevoie si nu mai gasim? Sa fie asta oare o trauma generationala? Oricum ar fi, eu sunt convinsa ca indiferent de nationalitate, toti ne luptam cu multitudinea de obiecte care ne invadeaza casele. Exista o intreaga industrie – a marketingului – care ne priveste doar ca pe niste consumatori si al carui scop este sa ne faca sa cumparam orice, oricum, oricand, indiferent de nevoi sau de buget. In opinia mea atitudinea asta consumerista, desi nu e total nociva, ca cineva trebuie sa mai sustina si economia, este scapata de sub control si are efecte catastrofale nu numai asupra mediului, dar si asupra… fericirii noastre.

Voi indrazni sa afirm ca achizitionarea si aglomerarea de obiecte nu ne face mai fericiti, din contra. Ne saboteaza si ne subjuga. Obiectele cumparate, pe langa gaurile din buget cu care ne intra in viata (eventual si cu indatorare pe termen lung), au prostul obicei sa necesite spatiu si intretinere. Ne agolmereaza in propria casa, consuma prime time real estate, ne iau din timp si bani (pentru ca trebuie sa le ingrijim, curatam, sa cumparam alte obiecte eventual pentru a le intretine), dar oare ne ofera inapoi mai mult decat consuma? Unele obiecte da, altele nu. Vedeti voi, aici se pare ca functioneaza principiul Pareto (cunoscut si ca regula 80/20) care spune ca, pentru multe evenimente, aproximativ 80% din efecte sunt produse de 20% din cauze. Pus simplu, in 80% din timpul nostru folosim doar 20% din obiectele noastre, iar pe restul doar le intretinem.

Cand am citit prima oara de acest principiu, m-am simtit ca o proasta. Adica 80% din lucrurile mele stau degeaba? 80% din banii din casa mea sunt investiti in chestii inutile? La ce le pastrez daca nu le folosesc, ce rost au? Mi-am luat cateva saptamani sa observ daca era adevarat, iar rezultatele nu m-au multumit deloc. Aveam dulapul plin de haine pe care nu le imbracam (hello 2 perechi de blugi si 2 pulovere preferate), incaltaminte neatinsa de 5 ani, colectii de ceainice niciodata folosite, carti pe care niciodata nu mai aveam sa le recitesc, gadgeturi de bucatarie candva utile dar acum total depasite, si lista poate continua la nesfarsit. M-am enervat ingrozitor.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt si nu am fost niciodata un hoarder, un colectionar de obiecte. Sunt fan Marie Kondo de ani intregi si casa mea mi s-a parut mereu epurata. Insa la mutarea in noul apartament de anul trecut, cand a trebuit sa impachetam tot ce aveam si am cazut pur si simplu epuizati sub povara lucrurilor (nu degeaba mutarile sunt considerate cel mai stresant eveniment din viata unui om, chiar mai stresant ca moartea unei rude!), am constientizat ca ceva era totusi profund in neregula. Unde au incaput toate obiectele alea si ce folos au trei oameni pentru un camion de cutii? Asa ca vara asta m-am pus pe citit si am descoperit trei carti minunate, care m-au ajutat sa (incep) sa inteleg ce inseamna cu adevarat minimalismul si viata intr-o casa in care fiecare obiect are rolul lui, in care energia curge frumos si tu esti impacat si linistit.

Cele trei carti sunt The Joy of Less – Francine Jay, Clear Your Clutter with Feng Shui – Karen Kingston si Feng Shui That Makes Sense – Cathleen McCandless (asta ultima daca sunteti de parere ca energia casei exista si ca se poate modela si nu vreti sa va umpleti casa de plastic chinezesc aducator de noroc). Desi nu am rezonat cu tot ce scrie in aceste carti (trebuie sa le cititi cu discernamant), efectul lor asupra mea a fost transformator. Ce idei principale am retinut eu din aceasta bibliografie?

Nu ai prea putin spatiu, ai prea multe lucruri

Asta e adevarul cel mai greu de digerat. Principiul Pareto e greu de digerat. Insa realitatea indubitabila, pe care o descopera orice om care a facut un decluttering serios la viata lui, e ca rareori simti lipsa vreunui obiect pe care l-ai dat din lipsa de folosire. Realitatea e ca pastram lucruri “pentru orice eventualitate,” pentru ca le-am primit cadou, pentru back-up, pentru ca am dat prea multi bani pe ele si ne e greu sa recunoastem si sa acceptam, pentru ca au valoare intrinseca (dar nu ne aduc bucurie), pentru ca ne aduc aminte de cineva drag si pentru milioane de alte motive care, daca privim cu adevarat in adancul nostru, vom descoperi ca nu sunt justificate. Le pastram din frica (ce fac daca raman fara?), rusine (daca nu vede mama cadoul de la ea?), obligatie (i-am promis sora-mii ca il tin la mine temporar), frustrare (am dat o gramada de bani pe el, nu il dau pana nu scot parleala), speranta (slabesc la anul si incap in ea!), nostalgie (aww, primul body al baiatului) si uitam ca niciun obiect nu ar trebui sa se gaseasca in spatiul nostru daca 1. nu e util (si vom discuta despre cum sa descoperim ce inseamna util cu adevarat) sau 2. nu ne aduce bucurie.

Desigur, exista exceptii. Desigur, exista apartamentele comuniste in care 4-6 oameni traiesc in 50mp. In aceste locuri nu se pot face minuni, dar chiar si ele pot fi optimizate, si cred ca spre asta trebuie sa tindem: spre putin mai bine, in limitele posibilului individual.

Spatiul in care traiesti te defineste

Simti uneori cand esti in casa ta, sau oriunde, ca sunt locuri care te atrag, in care iti face placere sa stai, care au o energie buna, si altele care te resping, din care vrei sa fugi, in care te simti apasat si inconfortabil? Te-ai intrebat vreodata de ce? Fie ca e vorba de o explicatie evidenta (zgomot, murdarie etc.) sau de una mai subtila (modul in care e pozitionata mobila, aglomerarea de obiecte, directia luminii etc.), realitatea e ca spatiul in care traiesti iti poate afecta in mod obiectiv starea.

O informatie noua pentru mine a fost faptul ca locurile aglomerate si incarcate nu fac bine creierului. Chiar daca noi credem ca totul e ok, atunci cand pasim intr-un spatiu creierul nostru il scaneaza si inregistreaza milioane de informatii: n-am pus cartile la loc, clanta aia e defecta, uite unde era mingea lui fiu-meu, ah sa bag patura asta la spalat. Chestia asta mananca o gramada de RAM si, pana te-ai asezat pe canapea, esti deja obosit si singurul lucru pe care il mai poti face e sa procrastinezi. Suna familiar?

Trebuie sa existe o cale mai buna.

Cel mai bun cadou pe care ti-l poti face este spatiul

Nu in sensul de loc, ci in sensul de gol, de intindere libera de obiecte. Cum te simti cand intri intr-o casa in care pe fiecare scaun sunt depozitate obiecte sau haine, in care jucariile copiilor sunt peste tot, in care abia te poti misca pentru ca te lovesti fie de un dulap, fie de o comoda, si in care nu iti poti aduce aminte unde ti-ai pus ghetele de iarna, sau chiar daca iti aduci aminte, trebuie sa dai jumatate de dulap afara ca sa ajungi la ele? Prin contrast, cum te simti cand intri pentru prima oara intr-o camera de hotel sau intr-un showroom de bucatarii si vezi blaturile alea intinse si goale? Ce senzatie te cuprinde in fiecare spatiu, pe care il preferi?

Dar bine Andie, vei zice, hotelurile si showroomurile nu sunt locuite in adevaratul sens al cuvantului, comparam mere cu pere? Pai… nu comparam deloc. Constatam doar ca senzatia de frumos, bine, confort si usurare din hoteluri si showroomuri vine din absenta aglomeratiei lucrurilor si ne gandim cum putem aduce putin din asta si in casele noastre. Pentru ca frumusetea sa fie apreciata la adevarata valoare, e nevoie de acest spatiu, altfel totul se va amesteca intr-o tocanita estetica.

Insa spatiul nu ne ofera numai frumusete, ne ofera si TIMP. Ah, timpul, cea mai subestimata marfa. Timpul pe care il castigam nemaifiind sclavii obiectelor, pe care il putem folosi pentru a avea experiente, pentru a ne bucura de cei dragi. Suna prea frumos pentru a fi adevarat? Poate ca nu e.

Declutteringul nu se face o data si gata

Declutteringul e un stil de viata. Nu e suficient sa facem o curatenie generala intre obiecte, trebuie sa ne asiguram si ca 1) nu le cumparam la loc in doua luni/ nu le inlocuim cu altele si 2) suntem portarul casei noastre, adica nu mai lasam obiecte nedorite si inutile sa isi faca loc in casa noastra. Mai mult de atat, rareori se intampla sa poti da toate lucrurile aflate in surplus dintr-un singur hei rup. Cel mai probabil vei pastra unele obiecte cu “poate”, iar timpul te va ajuta sa iei decizia corecta.

Poate ca ideea de a fi mai fericit daca esti mai sarac (in obiecte) suna contraintuitiv, dar nu e deloc asa. Daca v-am convins macar putin ca viata cu mai putine posesii va poate face mai fericiti, va propun ca in partea a doua a articolului sa discutam despre cum sa scanam casa pentru a descoperi obiectele inutile si care sunt bunele practici pentru a o mentine ordonata si minimalista.

Love and decluttering!